vicariatul greco-catolic de bucuresti

Arhive lunare: august 2013

ghika1

Ziua beatificării Monseniorului Ghika la biserica Sf. Vasile din București

Într-o ambianță de mare sărbătoare s-a celebrat slujba sfințirii icoanei Fericitului Martiri Vladimir la biserica vicarială greco-catolică din București.

În prezența arhiepiscopului Parisului, cardinalul Vingt-Trois și a arhiepiscopului romano-catolic Ioan Robu, a numeroși episcopi din țară și străinătate sosiți pentru ceremoniile beatificării, PS Mihai a sfințit icoana Monseniorului, ungându-i colțurile cu Sfântul Mir.

De asemenea o icoană mai mică,  destinată comunității greco-catolice de la Londra păstorită de părintele E. Fârtan, a fost sfințită cu aceeași ocazie.

În continuare, corul din Brașov a cântat pentru prima dată, alături de numeroșii credincioși prezenți, Acatistul noului Fericit.

A fost remarcată totodată prezența pelerinilor francezi care, însoțind membri ai familiei Ghika, s-au bucurat să comemoreze prezența Monseniorului și la biserica Sfântul Vasile după beatificarea de la Romexpo.

Au fost prezente două membre ale Astrului de odinioară: Elsa Anca-Bărbuș și Doina Langa.

Cu această ocazie s-a lansat și broșura dedicată Monseniorului publicată de Vicariatul de București care conține textul Acatistului, o notă biografică ce descrie legătura martirului cu greco-catolicii și introducerea Arhiepiscopului major, PF Cardinal Lucian.

La sfârşitul ceremoniei s-a venerat un fragment din moaştele Fericitului Martir Vladimir Ghika, oferit Vicariatului greco-catolic de Arhiepiscopia romano-catolică, care va ramâne expus prin dispoziția PS Mihai la Biserica vicarială Sfantul Vasile cel Mare în timpul slujbelor duminicale.

Frumoasa icoană, realizată de maestrul Ivan Karas, pictor ucrainian stabilit la Roma, asociază într-o manieră excepțională elementele portretistice ale realismului cu dimensiunea ascetică a figurilor icoanelor.

 Secretariat

biserica-sf-vasile

Gânduri despre Monseniorul Ghica

În primul rând, cred că trebuie să spun ceea ce știu eu sigur despre acel descendent din domnitorii ghiculești, care a fost și demnitar al Bisericii, chiar dacă multe se știu și din alte surse.

Tatăl, fiu de Domn, era ambasador la Constantinopol, când s-a născut fiul său, Vladimir, iar mama provenea dintr-o familie nobilă rusă. Era deci aristocrat. A beneficiat de o educație aleasă în Franța, și avea o cultură imensă, o memorie extraordinară, un spirit de observație exact și darul a ceea ce se numește azi „lectură rapidă”, dar deloc superficială și ținea minte, aș zice, tot. A călătorit mult, deseori din caritate și în slujba Bisericii. A avut acces la cele mai înalte cercuri ale societății, în țară și în toată lumea, până la inaccesibilul atunci împărat al Japoniei. Afirma însă că avantajele nașterii și ale educației implică obligația de a le corespunde și de a purta Bunului Dumnezeu o recunoștință imensă, ceea ce cred că a făcut toată viața.

A trecut din convingere la catolicism, a studiat teologia având deja studii de drept și filosofie, dar pentru a nu o întrista pe mama sa ortodoxă, a devenit preot doar după decesul ei, adică târziu. În timp de pace a trăit mult în Franța, la Paris, fiind duhovnic al străinilor pentru că știa limbi străine, și a fost preot la o biserică a săracilor, de la periferie. Și-a păstrat prieteniile din înalta societate, observând totodată, cu rigoare, o austeritate neostentativă. Ostentativ însă, era un creștin convins, și în toate împrejurările, îndemna la rugăciune și promitea rugăciunile sale interlocutorilor săi, chiar și mai sus amintitului împărat al Japoniei. A cunoscut aproape pe toți marii intelectuali ai vremii, împrietenindu-se cu mulți dintre ei, făcând în același timp apostolat în „cartierul roșu” al bisericuței sale.

Apreciindu-l pentru pietatea, competența și slujirea sa, Sfântul Părinte de atunci i-a acordat dreptul de a oficia în ambele rituri – roman și bizantin, adică greco-catolic – și titlul de prelat papal – și deci „monsenior”.

Cu toate că vorbea o limbă franceză cu totul aleasă, precum și alte limbi europene, pe lângă rusa maternă și latina străbună, prețuia în aceeași măsură limba țării sale. Când l-am cunoscut eu, târziu, prin 1945, avea o sănătate șubrezită de asceză, dar vorbea și predica minunat românește. Mă așezam cât mai aproape, ca să-l aud bine. Era grav și exigent și totuși extrem de binevoitor și accesibil și cu mult și subtil umor.

În anii războiului, din 1913, ai Primului și ai celui de-al Doilea Război Mondial a hotărât că locul său e în țara sa și lângă poporul său. Cum spusese Kipling în faimoasa lui poezie „If”, „să poți vorbi cu regii fără a pierde contactul cu oamenii de rând”, a fost foarte apropiat de tinerii ardeleni refugiați pentru studii în țară, în timpul cedării Ardealului. Ei veneau la ASTRU (Asociația Studenților și Tinerilor Români Uniți) la parohia greco-catolică bucureșteană din strada Polonă ca la un cămin familial și cald, ei fiind atunci rupți de familiile lor. Printre ei, unii erau destul de neștiutori și – aș zice – copilăroși, încât să-și permită să simplifice titlul de monsenior în „Monse”. De altfel și Preasfințitului Vasile Aftenie – de asemenea, ulterior, martir – îi spuneau „Preasfi”, desigur, în intimitatea ASTRU-lui. Aveau amândoi umor și o demnitate care nu se cerea afirmată cu asprime. Atunci l-am cunoscut eu și mai târziu am continuat să-l văd și să-l ascult, până la arestarea sa.

După o inițială rezervă de tânără „rebelă” față de cel care mă temeam că ar fi un aristocrat pretențios, am dobândit pentru Monseniorul Vladimir Ghica un profund respect, căruia i s-au adăugat în timp afecțiune și venerație.

Biografi mai competenți decât mine vor putea da mai multe informații despre multiplele activități desfășurate în țară de Monseniorul Vladimir Ghica, în timp de război, ca și în timp de pace și în anii de restriște ai comunismului.

Despre sfârșitul său de martir se pot consulta documentele de la CNSAS și IICCMER, precum și amintirile tovarășilor săi de suferință, în primul rând Pr. Tertulian Langa și Pr. Matei Boilă, care le-au publicat la Cluj.

Elsa ANCA BĂRBUȘ

biserica-sf-vasile

Libertatea şi omenia pot fi mărturisite în cele mai întunecate închisori

Monseniorul Vladimir Ghika este beatificat sâmbătă, 31 august, Biserica Catolică recunoscându-i astfel martiriul pentru credinţă. Născut în familie princiară ortodoxă, Vladimir Ghika s-a convertit la catolicism. A fost condamnat de comunişti şi a murit în închisoarea Jilava. Un interviu cu PS Mihai Frăţilă, episcop greco-catolic de Bucureşti.

Beatificarea Monseniorului Ghika a fost printre primele acte semnate de Papa Francisc. Ce semnificaţie are pentru România?

coperti-page-001

Regăsirea unui portret interior – o nouă publicație la București despre episcopul Vasile Aftenie

A apărut prin grija Vicariatului de București o broșură despre portretul episcopului Aftenie și a colegilor de suferință, martirizați de regimul de tristă amintire.
Autorul, P.S. Mihai Frățilă, ne propune spre meditație un portret spiritual inedit a celui care, aflat în suferința persecuției, renunță la tot pentru a rămâne fidel crezului interior.
   „Când vorbim despre trecut sau despre martiri riscăm să repetăm adesea puținele clișee biografice, fără să avem curiozitatea de a citi istoria din perspectiva interioară a sufletelor, scrise de generozitate și inspirate de Cuvântul viu al Domnului. Renunțând să pătrundem fibra intimă a unor oameni al căror crez a fost mai important decât viața, frizăm cu ușurință anacronismul și pierdem din vedere ceea ce e mai de preț din valoarea mărturiei. De aceea este nevoie de o filosofie a nuanțelor pentru a aprofunda chestiuni ce privesc publicitatea figurilor spirituale aparținând trecutului. În plus, portretele interioare trebuie evocate tocmai pentru a pune în legătură cu prezentul lucruri care ne sunt vitale prin forța exemplului. ”
Ocazionat de Anul Credinței, textul despre episcopul Aftenie este dedicat – așa cum se spune în introducere – „cititorilor, cu recunoștință pentru darul lui Dumnezeu mărturisit în generația celor care au stat la fereastra acestei lumi, slujind Evanghelia și pe Hristos cu prețul vieții. Spre folosul celor care se roagă și caută cu speranță să-și reînnoiască setea și foamea de Cer, spre binele și mântuirea lor, pentru ispășirea păcatelor omenirii și convertirea tuturor la lumina credinței în Dumnezeu.”
Gelu Trandafir
Cartea se poate comanda la adresa vicariatului (4 lei exemplarul), iar plata se face cu ramburs poștal.
Monseniorul Vladimir Ghika în ușa Bisericii Sfântul „Vasile cel Mare”

Sfințirea icoanei noului fericit Vladimir Ghika

Vicariatul greco-catolic de București
invită pe toți cei prezenți în capitală cu ocazia Liturghiei de beatificare a monseniorului Ghika la a participa și la sfințirea icoanei noului fericit și la lansarea broșurii care consemnează acatistul dedicat fericitului ce se va cânta în continuare.
Evenimentul va avea loc în după-masa zilei de 31 august 2013, la orele 17,00, la biserica vicarială greco-catolică „Sfântul Vasile cel Mare” din strada Polonă 50.

afis_A3_Ghika