vicariatul greco-catolic de bucuresti
  • A A A
  • A muri și a învia

    Blazon PS Mihai

    A muri și a învia  nu este o simplă figură de stil literar, ci o realitate a vieții de zi cu zi. Știm din experiență că orice schimbare presupune întotdeauna o renunțare, o mică moarte, un mic abandon. Avem aici un sens interior al cuvântului „moarte” atunci când prin renunțări sau goliri de sine creștem sufletește în favoarea unor experiențe care, cu toată duritatea lor, ne maturizează.

                Sfintele Paști sunt o trecere dinspre moarte spre viață cu Hristos și devin astfel ocazia extraordinară de a medita la lucrurile vieții care ne schimbă. Cine își trăiește cu adevărat viața poate constata că trebuie să moară de multe ori pe parcursul trecerii timpului. Crucile vieții, arătându-ne partea goală a paharului, ne-o arată de fapt pe cea plină: ce anume este valid și cu adevărat important în noi. Dacă atitudinile creștine ni se rezumă la bunele obiceiuri transmise din generație în generație printr-un univers exterior, exclusiv tradițional, nu ne va fi ușor să recunoaștem într-un eșec evident darul providențial al descoperirii calității. „Frecventându-l” pe Dumnezeu și citind Evanghelia ca pe cuvântul său viu, prietenesc, de la suflet la suflet, vom rămâne surprinși de cât bine se va umple astfel viața noastră.

    Dragi credincioși,

    Hristos știe prea bine că inima noastră tinde spre reacțiune, spre violență, egoism sau siguranță adesea în defavoarea semenilor. De aceea ne cere să nu ne considerăm buni pentru că facem tot ceea ce facem și să nu ne măsurăm cu ceea ce-i mai rău sau mai bine pe lume, ci cu El. Binele, compasiunea, iertarea, atitudinile fraterne pe care încercăm să le practicăm sunt ale sale prin harurile pe care le-am primit. Viața veșnică nu e un premiu, ci o stare de spirit în care intrăm dacă Isus este zi de zi centrul ei. Dacă suntem deschiși sufletește harului vom constata că e natural să simți invidie, dar este evanghelic să alegi să nu te compari, ci să te confrunți cu ceea ce Dumnezeu vrea să facă cu tine. E natural să gândești rău de cineva, dar e în spiritul evangheliei să-i lași judecata lui Dumnezeu. Altfel spus să știi să distingi în Hristos cel înviat între ispită și alegere.

    Iubiți credincioși,

    Numai în Domnul putem învăța să murim nouă înșine și pornirilor noastre imediate. În pofida a ceea ce urmărește cu precădere societatea actuală – eficacitate, rapiditate, un bun randament – o autentică viață creștină nu este bazată pe vreun instinct de a reuși, ci este acea chemare de a consimți, zi de zi, la harul lui Dumnezeu. De aceea nu există o „rețetă” anume care să ne certifice reușita în viața spirituală, decât reconsiderarea zilnică a felului nostru de a-l dori pe Dumnezeu, pornind de la căutarea sa în rugăciune și constatarea limitelor personale. Înțelepciunea bunului simț interior, cu tot efortul nostru și toată străduința, nu se poate identifica cu o educație, chiar și foarte rafinată. Viața creștină este o lucrare a lui Dumnezeu unde noi consimțim de fiecare dată lui Dumnezeu.

    În Evanghelii vedem că Mântuitorului a cuvântat, a mângâiat, dar nu a mântuit lumea prin cuvinte, ci a mântuit-o urcându-se pe Cruce. Crucea este adevărul că noi toți suntem păcătoși și că Bunul Dumnezeu ne-a iertat, nu pentru că noi am meritat, ci pentru că El ne-a iubit și continuă să ne iubească. Iubirea sa nu are măsură, ca și în cazul în care și noi putem trăi iubirea, ci preț de sacrificiu.

    Dragi prieteni,

    Fericitul Ioan Paul al II-lea spunea că nu lipsesc până la urmă din societate prezența sau formarea creștină și nici idealurile sale etice, ci mai degrabă sfințenia. Totul izvorăște din sfințenie și din căutarea ei și de aceea, de Paști, Isus ne cere libertatea de a ne pune în discuție. Cultivând, așadar, spiritul de sacrificiu și cel al riscului pentru a ajunge la Adevăr, să puteți descoperi bucuria Paștilor din acele morți repetate care vă apropie tot mai mult, prin credință, de viața în Isus. Să înțelegeți că adevărul-Hristos este cel care conferă libertatea și să vă puteți aminti în noaptea Învierii, când „veți lua lumină”, că mântuirea nu este dată capacităților noastre, ci spiritului de copil prin care ne predispunem a primi harul și de a ne lăsa complet abandonați în mâinile lui Dumnezeu.

                Hristos a înviat!

    + MIHAI

    Episcop Vicar al Bucureștilor

    Print Friendly