vicariatul greco-catolic de bucuresti
  • A A A
  • Am aflat desfătare tainică, veniți să luăm cele din Rai înlăuntrul peșterii!

    the-adoration-of-the-magi

    Iubiți credincioși,

    Ne surprind și ne bucură de Crăciun atâtea lumini în orașele noastre, semn că dincolo de goana vremurilor încă omenirea mai păstrează ceva legat de bucuria și lumina Nașterii Domnului. Dar oare este de-ajuns? Și răul se poate travesti în lumină, iar cu minciuna lui face promisiuni, ba chiar minuni. Nu este, în schimb, aici pe pământ minune mai mare ca cel care, cerând iertare, plânge pentru păcatul său.

    Lumina care vine din Inima Pruncului și ne arată trăitori ai sărbătorii Nașterii Sale răzbate prin pacea din suflet și mărinimie. Această pace n-o poate însă plămădi omul. Când îngenunchem în fața Domnului și-i cerem iertare pentru toate păcatele, ne încredințăm tainei binelui său, iar lumina sfântă poate în sfârșit să ne inunde viața.

     Dragii mei,

    Lumina Crăciunului, care are puterea de a schimba lumea, este una interioară fiindcă pământul se face Cer mai întâi în suflete. De aceea în fața ieslei creștinul reînnoiește dorința sa de a face într-adevăr cunoștință cu Dumnezeu. Țel al vieții omului, primirea Împărăției cerului ne spune că l-am recunoscut pe Tatăl, dacă l-am primit pe Hristos așa cum El a fost trimis.

    În iesle l-au recunoscut pe Dumnezeu doar cei care purtau în suflet simplitatea care deschide spre bucuria inimii. Magii și păstorii, fiecare în felul lor, au putut să se bucure din tot sufletul. Primii pentru că au găsit locul unde poposise steaua căutărilor lor, ceilalți fiindcă Cel născut le fusese vestit drept Marele Păstor al neamurilor, urmând mai târziu să le vorbească, pe drept cuvânt, în limba lor.

    Descoperind sărăcia ieslei, închinătorii sosiți la Viflaim au văzut că măreția lui Dumnezeu se scria diferit de ceea ce aștepta lumea. Și au lăsat toate pentru a intra în această bucurie, interiorizând întâlnirea cu Pruncul pentru a cunoaște cu adevărat căile lui. Magii, dar și păstorii și-au rescris astfel viața dintr-o întâlnire care le-a adus surpriza lucrurilor lui Dumnezeu. De aceea speranța  e drept să se arate și pentru noi în certitudinea de a ne ști deplin încredințați grijii Pruncului ceresc.

    Veniți la mine toți cei osteniți și împovărați și eu vă voi odihni pe voi!” – ne spune Isus, reamintindu-ne iubirea Tatălui. Nu prin promisiuni deșarte, ci scriind alături de noi, de la Viflaim încoace, existența sa umană. De la plânsul de copil, cu care își anunță venirea în lume, de la dependența față de grija protectoare a familiei, la greul și lungul curs al creșterii vieții sale presărate de nerecunoștință și moarte.

    Hristos, Mai Marele Păstorilor, ne învață astfel să așteptăm ceasul Lui, să-l cunoaștem prin învățarea prețului umilinței și al perseverenței lucrului bun și simplu, făcut din inimă. Numai cei mari ai lumii promit rezolvarea problemelor, dar nu vorbesc de compasiune și nu cer decât rareori iertare. Fără ideea de jertfă în viață, nimeni nu este în stare să se schimbe, darămite să schimbe ceva în viața cetății.

    Să nu uităm de Crăciun de liturghia vieții și de bucuria de a împărți cu cei ce sunt în nevoie! Dacă mărturia noastră e slabă, iar inimile noastre sunt prea sărace în Dumnezeu, n-ar trebui să ne mirăm de cei care nu urmează căile Bisericii. Hristos nu a avut loc în casele oamenilor, iar familia sfântă a cutreierat străzile în căutarea unui adăpost, unde să poată să-și plece capul. Această liturghie a deschiderii unii spre alții este cea mai frumoasă predică și fără de greș în ochii tuturor.

    Dragi prieteni,

    În tăcere Isus continuă și azi să lucreze, căutând suflete devotate și generoase care nu se înspăimântă de forța mincinoasă a răului fiindcă știu izvorul bucuriei. „Am aflat desfătarea tainică, veniți să luăm cele din Rai înlăuntrul peșterii! Acolo s-a arătat rădăcină neudată odrăslind iertare… Acolo o Fecioară născând Pruncul a potolit îndată setea lui Adam și a lui David.

    Harul Domnului să ne ajute să celebrăm cu viața noastră întoarcerea la Lumina sa adevărată, din credință și jertfa rugăciunii. Să recunoaștem Inima Pruncului din încrederea Inimii fără de pată a Mariei, înnoind harul peste noi și lumea întreagă.

    Nașterea Domnului și Noul An 2013 cu sfinte bucurii și pace!

     

                Cu arhierești binecuvântări

                               MIHAI, Episcop, vicar al Bucureștilor

    Print Friendly