vicariatul greco-catolic de bucuresti

Categoria: Mesaje

Jurnalul unui preot batran

Cum să citeşti un jurnal sau ce înseamnă istoria din spaţiul temporal al zilei care trece

Nicolae Brînzeu, Jurnalul unui preot bătrân

A apărut la Timişoara, la editura Eurostampa, jurnalul lui Nicolae Brînzeu, preot greco-catolic al eparhiei Lugojului. Promoţie 1883, originar din Valea Jiului hunedorean, şcolit la Viena şi Budapesta, şi titular al unui doctorat în teologie, autorul a fost consacrat de publicaţiile sale de teologie pastorală, celebre în epocă, sau cele care au oferit un nou statut dialogului dintre Biserică şi social, după modelul occidental. Jurnalul, oferit circuitului istoriografic cu o inteligentă generozitate de către profesoara universitară Pia Brînzeu, nepoata autorului, ne propune perioada dintre 1932 şi 1948, cu adausurile necesare, scrise după ieşirea din temniţă, despre persecuţia Bisericii Unite de după 1948.

Biserica Română Unită, născută la 1700 din unirea cu Roma a ortodocşilor din Ardeal, avea titulatura de „naţională”, prin Constituţia din 1923. Era păstrătoare a acelui univers în care naţia românească din Ardeal încercase să-şi clădească soarta pe ceea ce însemna valoare după Evanghelie, în spiritul neo-latin ilustrat în opera corifeilor Şcolii Ardelene, ai căror artizani erau de fapt proprii călugări sau preoţi. Brînzeu este, la acest capitol, un om al epocii sale, care forma cetăţeanul printr-un elan însufleţitor, cultivându-i în viaţa cetăţii după modelul cultural de Mittel-Europa. Această strategie, în vigoare şi după 1918, a fost suportul prin care Biserica Unită a dat naţiei române cadrul cultural al Evangheliei şi erudiţia emancipării ca neam. Jurnalul ne oferă multe informaţii despre această tradiţie militantă a românilor ardeleni, motivaţi de spiritul unei „Românii Mari” zidită pe principii moral-creştine.

Postul mare – bunul simt al memoriei si taria de caracter

Postul Mare – bunul simț al memoriei și tăria de caracter

Text publicat în ziarul România Liberă în 1 martie 2012

Paștele sunt trecerea Domnului. În noaptea dinaintea eliberării din robia Egiptului, în fiecare familie de israeliți a trebuit pregătit mielul, servit aproape pe fugă, să fie toți gata de drum. În acel ceas, când din fiecare sălaș egiptean murea primul născut, Israel a fost protejat prin ritualul de sânge simbolic ce anunța, sute de ani mai devreme, Paștele Fiului lui Dumnezeu. De atunci, în fiecare casă la evrei, cel mai mare din familie rostește legămintele și povestește tinerilor istoria a ceea ce s-a petrecut în acea noapte: eram robi și Dumnezeu ne-a făcut liberi.

Ascultă Israel – a reprezentat apoi chemarea poporului iudeu la planul mântuirii lui Dumnezeu. Acest apel se regăsește în tot ceea ce Vechiul Legământ al Bibliei petrece ca istorie a Cerului spusă aici pe pământ. Adu-ți aminte cât de mult bine ți-a făcut ție Domnul – spune refrenul acelei memorii vii pentru ca omul să rămână… om.

Spalarea picioarelor

Rugăciunea pentru Unitatea Creștinilor la Biserica „Adormirii Maicii Domnului” din București

În cea de a doua zi a Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor Biserica greco-catolică „Adormirea Maicii Domnului” a fost gazda momentului de rugăciune și de comuniune pentru confesiunile creștine istorice. La sfârșitul rugăciunii PS Mihai , Vicarul greco-catolic al Bucureștilor, s-a adresat celor prezenți astfel:

Lăudat fie Isus!

Ca şi gazdă se cuvine să-i salut pe cei care ne calcă pragul cu această ocazie a Săptămânii de Rugăciune pentru Unitate. O fac pornind, în primul rând, de la Înaltpreasfinţitul Ioan Robu, de la Excelenţa Sa Nunţiul Apostolic, care este reprezentantul Sfântului Părinte în ţara noastră şi pentru Bisericile noastre, de la Preasfinţitul armean Datev care pentru prima dată vine în postura de episcop, anul trecut era arhimandrit, în mijlocul nostru şi ne bucurăm că, iată, turmele mici, dincolo de orice adversitate au continuitate.

Blazon PS Mihai

Salutul adresat Regelui Mihai I de către Episcopul Vicar al Bucureștilor

București, 23 octombrie 2011

Majestatea Voastră,

Să vă întâlnim astăzi este un mare privilegiu pentru noi, episcopul și câțiva reprezentanți ai Vicariatului și comunității greco-catolice din București, pentru a vă transmite felicitările Întâi stătătorului Bisericii Române Unite, Preafericitul Lucian, și a vă exprima sentimentele noastre de respect și gratitudine cu ocazia împlinirii celor 90 de ani.

La această oră, când la altarele bisericilor se celebrează Sfânta Liturghie a duminicii, simbol al Paștilor și Învierii Domnului, am lăsat pe mai târziu cele sfinte pentru a fi primiți de Regele nostru și a-i prezenta omagiile.

Blazon PS Mihai

Mesaj la înmormântarea Sorei Maria Ernesta Oancea CMD

Cuvioasă Maică Paula, dragi surori, stimată familie, iubiți credincioși,

Din depărtări, unde mă aflu cu pelerinii Vicariatului de București, tocmai de la sanctuarul Preasfintei Inimi a lui Isus de la Paray-le-Monial, mă alătur dumneavoastră cu credință, în rugăciunea pentru sufletul sorei Maria Ernesta.

În anii aceștia am avut ocazia să petrecem spre Domnul multe din surorile care și-au petrecut viața în vremea persecuției. Au trăit, au simțit și s-au rugat cu acea discreție și încredere care au fost mai rodnice decât atâtea inițiative de după 89. Sora Ernesta este una din surorile acestei generații și, evocându-i prezența, readucem în prezent harul Cerului peste întreaga generație.