vicariatul greco-catolic de bucuresti
  • A A A
  • Cuvânt de binecuvântare a PF Cardinal Lucian Mureșan pentru Octava de rugăciune pentru unitatea creștinilor, 18-25 ianuarie 2013.

    oikoumene_logo_black

    Frați creștini,

    Inspirat a fost aleasă tema acestei Octave de rugăciune pentru unitate din proorocul Miheia. Acest sfânt proroc, sărbătorit de Biserica de tradiție bizantină la 14 august, în ajunul sărbătorii Adormirii și ridicării cu trupul și cu sufletul la cer a Maici Domnului, contemporan cu proorocul Isaia, a fost un mustrător pentru oamenii care îl părăsiseră pe adevăratul Dumnezeu și care s-au abătut la închinarea la idoli, dedându-se la fapte nedemne. Mutând starea de atunci a poporului ales, la starea actuală a noastră, noul popor al lui Dumnezeu, răscumpărat cu un preț atât de mare, oare nu merităm, la fel ca cei de demult, o aspră mustrare? „Poporul Meu! Ce ți-am făcut și cu ce te-am împovărat? Răspunde-mi! Eu sunt Cel care te-am scos din țara Egiptului și din casa robiei te-am răscumpărat” (Miheia 6,3-4). Aceeași expresie a umilinței lui Cristos-Dumnezeu o cântă Biserica în slujba Vinerii celei mari, cu același scop mântuitor, de a aminti credincioșilor cât L-a costat pe El mântuirea noastră, cât de mare este dorința Lui pentru ca toți să fie în unitatea credinței, în mărturisirea împreună a aceluiași Crez și în împărtășirea acelorași Sacramente.

    Lăudabilă și plăcută lui Dumnezeu este inițiativa Bisericilor de a se ruga împreună pentru unitate. Dar nu e suficient atât! Până când nu vor ajunge Bisericile și toate comunitățile ecleziale la a suferi din cauza neunității creștinilor, până atunci, aș zice, nici acțiunea lui Dumnezeu în acest sens nu este prea evidentă. Starea de despărțire trebuie să devină o stare incomodă pentru toți creștinii; altfel, mărturia lor este nu suficient de eficienta în fața unei lumi care nu îl recunoaște pe Cristos drept unic Domn și Răscumpărător, în fața unei lumi atât de secularizate și de materialist-consumiste, încât nu mai are timp pentru a-și mai pune această problemă.

    Și acum, să ne oprim la tema acestei Săptămâni de rugăciune pentru unitate, luată din proorocul Miheia (6,6a): ”Cu ce mă voi înfățișa înaintea Domnului și mă voi pleca înaintea Dumnezeului celui preaînalt?”  Cu ce ne înfățișăm noi, creștinii mileniului III, în fața Domnului care ne recunoaște mereu ca fii? Trebuie să avem curajul să răspundem: Ne înfățișăm cu un creștinism împărțit, fracționat, dezbinat. Doar atât? Nu! Ne înfățișăm cu un creștinism însă, care, în ciuda atâtor dezbinări, caută cărările cele mai potrivite și inspirate pentru a se cicatriza rănile trecutului, a se vindeca; creștinism care caută, datorită suferinței despărțirii, noi mijloace și metode de apropiere între frați. Singura cale de apropiere și de refacere a unității este aceea de a ne abandona sincer voinței lui Dumnezeu, rugându-ne stăruitor ca acea zi să nu fie prea departe. Ne înfățișăm cu un creștinism care are încredere în lucrarea Sfântului Spirit în inimile și-n mințile celor mai responsabili factori în a nu opune stavilă harului unității.

    Profetul Miheia (6,8) întrevede aceste cărări care ne apropie pe toți de Dumnezeu și întreolaltă: ”Ți s-a arătat, omule, ceea ce este bun și ceea ce Dumnezeu cere de la tine: dreptate, iubire și milostivire, și cu smerenie să mergi înaintea Domnului Dumnezeului tău!” Dialogul iubirii intre frații despărțiți trebuie să continue întru dreptate. Frații creștini, cu inima smerită și în spirit de pocăință, să se supună dorinței lui Isus, exprimată în momentul apropierii vinderii, prinderii, procesului, răstignirii și morții Sale jertfelnice de pe Cruce: ”Părinte Sfinte, păzește-i în numele Tău, în care mi i-ai dat, ca să fiu una precum suntem Noi… Dar nu numai pentru aceștia Mă rog, ci și pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor. Ca toți să fie una” (Ioan 17,11b.20 și 21a).

    Binecuvântate să fie eforturile tuturor celor ce se străduiesc ca unitatea creștină să fie o dorință arătoare a tuturor celor ce cred. Binecuvântate și primite să fie rugăciunile noastre, pe care le facem în această Octavă și-ntotdeauna, pentru ca dorința Inimii lui Isus să fie împlinită. Prin mijlocirea Maicii Preacurate, Mama Păstorului celui bun și frumos, să coboare peste noi toți, păstori și credincioși, harul smereniei spre unitate.

     

    † Cardinal Lucian Mureșan

    Arhiepiscop Major

    al Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică

    Print Friendly