vicariatul greco-catolic de bucuresti
  • A A A
  • Hristos a înviat!

    sacre_coeur002

    Iubiți credincioși,

    Dacă L-am întâlnit cu adevărat în credință pe Cel înviat, fața și atitudinile vieții noastre vor grăi de la sine. Existența noastră va fi strălucirea lui Hristos, Cel înviat a treia zi. De aceea, măreția Bisericii și a misiunii sale nu stă în arcurile de triumf pe care le oferă puterea lumească, ci în putința de a fi ca Hristos, prin har, în pacea unui apostolat care readuce mereu în fața conștiințelor valoarea lucrului bun, făcut din inimă, cu generozitate.

    În timpul acestei veri, sub semnul Învierii, sperăm să putem celebra în credință sfârșitul șantierului bisericii vicariale Sfântul Vasile (Polonă). Nu pentru a exalta vanitatea noastră istorică sau mândria lucrurilor regăsite, ci realitatea bucuriei că Dumnezeu ne face pe toți după chipul măririi Fiului său. Numai așa, bisericuța, astfel restaurată, capătă sens sufletesc: dacă iubirea și credința noastră se întăresc prin simpla acceptare a voinței iubitoare a Domnului peste noi.

    Două fragmente din cuvântul Sfântului Părinte Papa Francisc să vă inspire sărbătoarea Învierii, în speranța că nu obosiți, zi de zi, să-l lăsați pe Dumnezeu să vă schimbe viețile. Urmaș al lui Simon-Chefa, Papa ne confirmă în lucrurile simple ale dragostei și de aceea cu caracter veșnic.

    Biserica începe acolo, în inima Tatălui, care a avut această idee…De fapt nu știu dacă Tatăl a avut o idee: Tatăl a avut iubire. Şi a început această istorie de iubire, această istorie de iubire atât de lungă de-a lungul timpului şi care nu s-a încheiat încă. Noi, bărbați și femei ai Bisericii, suntem în mijlocul unei istorii de iubire: fiecare dintre noi este un inel în acest lanț de iubire. Şi dacă nu înțelegem acest lucru, nu înțelegem nimic din ceea ce este Biserica…

    Biserica nu crește prin forța umană; apoi, au fost unii creștini care au greșit din motive istorice, au greșit calea, au făcut armate, au făcut războaie religioase: aceea este o altă istorie care nu este istoria de iubire despre care vorbim. Şi noi, din propriile greșeli, învățăm care este mersul unei istorii de iubire. Dar cum crește iubirea? Isus a explicat în mod simplu: precum sămânța de muștar, crește ca drojdia în făină, fără zgomot… Biserica este Mamă. Iar noi suntem în mijlocul unei istorii de iubire care merge înainte prin forța Spiritului Sfânt; noi toți, împreună, suntem o familie în Biserica care este Mama noastră”. (Gânduri rostite la Sfânta Liturghie de la Casa Sfânta Marta – 24.04.2013)

     „Biserica, provenind dintr-o epocă unde modelul cultural o favoriza, s-a obișnuit cu faptul ca instanțele sale să fie disponibile și deschise aceluia care îi venea în întâmpinare, aceluia care ne căuta. Era vorba despre un sistem care funcționa într-o comunitate evanghelizată, dar în situația actuală Biserica trebuie să-și transforme propriile structuri și modalitățile pastorale, orientându-le astfel ca să fie misionare. Nu putem rămâne ancorați unui stil „clientelar”, în așteptarea „clientului”, credinciosul, ci să găsim structurile care ne permit să mergem unde este nevoie de noi, unde se află poporul, unde se află aceia care, chiar dacă doresc, nu s-ar apropia de structuri sau formule învechite care nu corespund așteptărilor și nici sensibilității lor… Trebuie să reconsiderăm viața internă a Bisericii pentru a merge în întâmpinarea poporului credincios al lui Dumnezeu”. („Noul Papă se destăinuie” – Conversație cu Sergio Rubin și Francesca Ambrogetti)

    Dragii mei,

     Aici, în aceste zone unde întunericul vanității noastre se spulberă greu, avem nevoie să înviem mai mult ca oricând. Lumina nopții de Paști își găsește rostul doar atunci când pătrunde în adâncul tenebros al inimii, spre a păși, a construi și a mărturisi apartenența noastră interioară la Isus. Când recunoaștem că suntem mântuiți de El și nu de perfecționismul nostru rece și egoist, când admitem că nu putem să-l iubim pe Dumnezeu pe care nu-l vedem, dacă nu-l iubim pe aproapele care ne stă înainte.

    Paști sfinte, cu haruri de lumină și convertire la prospețimea vieții în Hristos Cel înviat! Cu binecuvântări arhierești

    + Mihai         

    Episcop Vicar al Bucureștilor                                 

    Print Friendly