vicariatul greco-catolic de bucuresti
  • A A A
  • Pelerinajul Vicariatului de Bucuresti 2010

    Poza de grup Viflaim

    În fiecare an, primele zile ale lui septembrie au devenit pentru credincioșii greco-catolici din capitală ocazia unei plăcute experiențe de credință – pelerinajul Vicariatului. Anul acesta, pelerinii greco-catolici și-au îndreptat pașii spre Țara Sfântă, unde cei mai mulți dintre participanți, între care și subsemnatul, au mers pentru prima dată.

    Ca de obicei, partea logistică peste tot a fost organizată cu multă dăruire de părintele Dan Florian Popescu și biroul său de pelerinaje Ad Astra pilgrims. Ghidul local în Israel a fost părintele Cristian Văcaru din dieceza de Iași, de mai mulți ani în Țara sfântă, retor admirabil, preot plin de zel pentru „a cincea Evanghelie” care o constituie locurile biblice.

    Experiența de anul acesta a avut un punct deosebit prin reculegerea sufletească propusă de rectorul Colegiului Pio Romeno de la Roma, părintele Claudiu Pop, care ne-a oferit itinerarul ideal pentru locurile cele mai de preț pe care memoria creștină le posedă. În fiecare zi pelerinii noștri au avut astfel șansa de a îmbina jertfa oboselii cu bucuria sufletească a Cuvântului lui Dumnezeu.

    Sosiți în seara zilei de 1 septembrie, foarte târziu, la aeroportul din Tel Aviv, ne-am îndreptat spre Bethlehem unde, încă de a doua zi, am vizitat bazilica Nașterii Domnului, locul păstorilor și Grota laptelui, Carmelul – unde Fericita Mariam Baouardy, mistica suferitoare, a ales în 1873 locul altarului peste peștera unde David se afla cu oile atunci când Samuel a venit să-l ungă rege. Sfânta Liturghie a fost celebrată în biserica melchită greco-catolică alături de părintele protopop Liviu Oțoiu și părintele Constantin Oltean, prezenți în pelerinajul vicarial. Trăind momente impresionante în armoniile colindelor, pelerinii noștri au intrat în atmosfera biblică a acestor locuri unde Fiul lui Dumnezeu a venit în lume pentru a aduce mântuirea.

    Următorul popas, începând cu ziua de 3 septembrie, s-a concentrat la Ierusalim, pornind de la locul Înălțării Domnului, apoi cu biserica „Tatăl nostru” și venind spre Ghețimani, unde pelerinii au celebrat crezul lor în jurul Pătimirii Domnului. Coborând în valea Iozafat (a Gheenii) ne-am îndreptat spre mormântul Maicii Domnului și apoi spre Muntele Sion, unde se află biserica ridicată de benedictinii germani care comemorează Adormirea Preacuratei.

    Am continuat apoi cu sala Cenaclului, locul Cinei de Taină, și Bazilica Sfântului Mormânt, unde în capela Cruciaților s-a celebrat Sfânta Liturghie. Cu mare bucurie sufletească cei prezenți s-au închinat la mormântul Domnului, mai minunat decât orice cămară împărătească, izvor al mântuirii oamenilor – cum îl cântă Sfânta Liturghie.

    Sâmbătă, 4 septembrie, am vizitat Betania, locul unde se afla casa lui Lazăr și a surorilor sale, loc al prieteniei și al conversiunii la prioritățile Cerului prin excelență. Pașii ne-au purtat apoi spre Ierihon, unde am avut ocazia de a vedea un imens sicomor care îl amintea pe Zaheu vameșul și spre Marea Moartă, unde s-a atins maximul de temperatură al acestor zile, circa 45 de grade. Seara târziu am contemplat maiestatea Zidului plângerii unde credincioșii evrei obișnuiesc să se roage, loc al memoriei pasului lin al papei Ioan Paul al II-lea aflat în acest loc în pelerinajul său din anul 2000.

    Duminică, 5 august, s-au vizitat ruinele imensei piscine Betezda, loc al minunilor lui Isus, precum și biserica Sfânta Ana, unde tradiția pune casa unde s-a născut Maica Sfântă. Am celebrat Sfânta Liturghie la catedrala melchită, unindu-ne rugăciunea cu frații greco-catolici arabi care ne-au oferit diversitatea tradiției lor atât de veche și de nobilă în Orașul cel sfânt. În continuare ne-am închinat la bisericile Ecce homo și Biciuirea Domnului pe locul altădată cunoscut ca fiind „pardosit cu pietre”, Gabbata. Am putut admira astfel în subsolul Mânăstirii Surorilor Notre – Dame de Sion săpăturile arheologice care au adus la lumină pavajul unei vechi străzi din Ierusalim, pavajul curții fortăreței Antonia, locul condamnării lui Isus și imensele cisterne ale zonei.

    Luni pe 6 septembrie, dis de dimineață, s-a mers pe drumul Calvarului unde am făcut rugăciunea Calea Crucii, încercând să interiorizăm în gălăgia și tumultul străzilor unde se situează azi bazarul orașului, chinurile și suferințele mântuitoare ale Domnului. Sfânta Liturghie s-a celebrat pe locul unde altădată se afla casa lui Caiafa, la biserica asumționistă Sfântul Petru – care comemorează lepădarea sa de Domnul. Aici s-a coborât pentru un scurt moment de liniște și rugăciune în arealul cisternei unde, în noaptea de joi spre vineri, Domnul a fost închis înainte de a fi condus în pretoriu, la Pilat.

    Vizita a continuat în afara Ierusalimului cu Ein Karen, locul unde Fecioara și-a vizita verișoara, pe Elisabeta, și a intonat acel „Mărește suflete al meu” care o arată Binecuvântarea tuturor neamurilor.

    Marți dimineața, pe 7 septembrie, am pornit spre Ierihon și spre valea Iordanului pentru a ne îndrepta spre Galileea. În drumul nostru, trecând pe lângă valea Hozevei, am urcat o culme stâncoasă pentru a contempla puternica imagine a deșertului unde Isus s-a lăsat ispitit de cel rău. În tăcere am lăsat glasul tăcut al Domnului să vorbească în deșertul propriei inimi.

    Pelerinajul nostru a continuat apoi cu locurile sfinte ale Galileii: Muntele Taborului, Cana, unde s-a celebrat binecuvântarea soților prezenți și s-a celebrat Sfânta Liturghie. Am pășit apoi în locurile sfințite de prezența Sfintei Familii la Nazaret, unde am participat la Rozarul vieții ascunse a lui Isus, celebrat la bazilica Buneivestiri.

    A doua zi, 8 septembrie – de Nașterea Maicii Sfinte – am celebrat Sfânta Liturghie pe muntele unde Isus a ținut cunoscuta predică care, în jurul Fericirilor, rămâne documentul cel mai impresionant al Împărăției lui Dumnezeu, pentru care fiecare generație de creștini, și noi bineînțeles, își rescrie cu smerenie crezul. Ne-am închinat apoi la locul Înmulțirii pâinilor și al profesiunii apostolului Petru care este reconfirmat Păstor după Înviere, prin tripla mărturie a iubirii pentru Domnul. Am coborât apoi spre Cafarnaum, unde ne-am închinat la biserica construită pe casa Sfântului apostol Petru și am parcurs cu vaporul câțiva kilometri pe Lacul Ghenizaretului, meditând împreună la furtuna liniștită de glasul lui Isus și la pescuirile minunate care i-au strâns pe ucenici alături de El.

    Ultima zi a pelerinajului, joi 9 septembrie, ne-a aflat rugători la biserica Sfântul Iosif de la Nazaret, locul unde Isus a locuit până la arătarea sa în public, apoi Fântâna satului și vechea Sinagogă. Toate au fost pentru noi impresii de neuitat, în emoțiile credinței și ascultarea cuvântului Scripturii care a însoțit cu prospețimea sa slabele noastre puteri pentru a ne încredința Providenței.

    Majoritatea bucureșteni, dar și din Brașov, Alba-Iulia, Blaj, Sighet și Oradea, cei 80 de pelerini au adus cu ei acasă dorul familiarității și al convivialității creștine. Anul acesta închinarea la locurile unde Fiul lui Dumnezeu a venit şi a trăit în lume, murind şi înviind pentru noi ca să avem viață veșnică, ne-a oferit privirea cerului asupra a ceea ce Biserica ne oferă de fapt zi de zi! În lumea noastră, în care se constată semnele declinului demnității interioare ne confruntăm cu o prăbușire a modestiei, pierderea proporțiilor, dar mai ales refuzul adevăratelor valori, pelerinajul nostru în Țara sfântă vine într-un fel să conteste acest tip de existență. A fost o intrare în familia și locurile lui Isus. Isus ne spune că mama lui și frații săi sunt toți aceia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu și îl păzesc, adică îl fac ziditor, viu. Această familiaritate cu Hristos oferită pe parcursul zilelor petrecute ne-au arătat cele două lucruri care compun și Biserica: nu e numărul, recensământul, care contează, ci constituția – doi sau trei reuniți în numele Lui au garanția prezenței Sale – și atitudinea – nu de 7 ori iertăm celuilalt, ci de 70 de ori câte 7.

    Până la urmă sunt puține cuvinte de spus și totuși vizita locurilor Domnului ne-a luat prin surprindere. Desigur, Isus nu ne-a lăsat o carte, ci pe El însuși, dar fiecare pelerinaj este într-un anumit fel arătarea drumului credinței, unde Dumnezeu conduce pașii noștri spre lucrarea sa minunată. De aceea și cu această ocazie ne-am aventurat în călătoria noastră pe un tărâm al libertății interioare al cărei autor este numai harul Domnului. Adversitățile, oboseala, ieșirea din siguranța locurilor pe care le știm, ne-au amintit că acest lucru nu este posibil fără binecuvântarea Cerului.

    +MIHAI

    Vicarul Bucureștilor

    Poza de grup Viflaim

    Poza de grup Viflaim

    Print Friendly