vicariatul greco-catolic de bucuresti
  • A A A
  • Salutul adresat Regelui Mihai I de către Episcopul Vicar al Bucureștilor

    Blazon PS Mihai

    București, 23 octombrie 2011

    Majestatea Voastră,

    Să vă întâlnim astăzi este un mare privilegiu pentru noi, episcopul și câțiva reprezentanți ai Vicariatului și comunității greco-catolice din București, pentru a vă transmite felicitările Întâi stătătorului Bisericii Române Unite, Preafericitul Lucian, și a vă exprima sentimentele noastre de respect și gratitudine cu ocazia împlinirii celor 90 de ani.

    La această oră, când la altarele bisericilor se celebrează Sfânta Liturghie a duminicii, simbol al Paștilor și Învierii Domnului, am lăsat pe mai târziu cele sfinte pentru a fi primiți de Regele nostru și a-i prezenta omagiile.

    Sunt printre noi astăzi pentru a vă spune „La mulți ani!” contemporani ai Majestății Voastre, martori ai strigătelor tinerești care umpleau piața palatului în anii 40, scandând ”Trăiască regele!” cu prețul libertății lor și care exprimă și azi căldura unei tinereți interioare impresionante.

    Avem, de pildă, doi tineri soți, căsătoriți cu câteva luni în urmă, dispuși să continue un drum prin viață din întâlnirea cu valorile perene și creștine ale neamului românesc, valori dispuse admirabil în mărturia pe care ne-ați oferit-o zeci de ani la rând chiar și atunci când vocea Regelui putea să ne ajungă inimile doar pe calea undelor.

    Îi avem și pe aceia care, desigur, au crescut cu regimul trecut, dar nu au pregetat să cultive în inima lor, pe ascuns și cu mari greutăți, legătura de suflet cu țărmurile libertății de care Vă era investită augusta persoană chiar și în anii umbrelor reci care luaseră în stăpânire suflarea românească.

    Cu toții purtăm într-un fel sau altul rănile trecutului, dar vă exprimăm dragostea și prețuirea noastră în numele acelora pentru care ați fost și sunteți obrazul imaculat al demnității neamului românesc.

    Sire,

    La ceas aniversar ne oferiți onoarea de a da glas admirației pentru tăria răbdării Majestății Voastre. Pentru a fi practicat acel curaj despre care vorbește ducele de la Rochefoucauld: le vrai et le parfait courage est faire sans temoins ce que on serait capable de faire devant tous.

    Vârstele omului de la un timp sunt, precum zice psalmistul, osteneală și necaz mai ales pentru viața trupului. Anii Majestății Voastre sunt mulți. V-au fost ușori, v-au fost grei, ați trecut prin pierderea patriei, prin dezrădăcinări și exil. Ați petrecut cu adevărat între potop și curcubeu. Seninătatea și perseverența de a rămâne om v-au adus acum în mijlocul nostru cu vârsta senectuții prin școala răgazului și a răbdării. Simone Weil spunea în anii cei triști ai celui de-al doilea război mondial că nenorocirea nu ne degradează, ci ne descoperă nivelul la care ne situăm. Nu v-ați pierdut sufletul și ați rămas REGE. Pentru românii greco-catolici – o spunem cu nețărmurit respect și emoție – sunteți și un „coleg” de suferință, de nedrept oprobriu și deriziune.

    Majestate,

    Regelui și omului îi prezentăm astăzi aleasa considerațiune, dorindu-i binecuvântări cerești și sănătate, spunându-i cu loialitatea celor supuși:

    Trăiască Regele în pace și onor! Întru mulți ani!

    Print Friendly