vicariatul greco-catolic de bucuresti

Categoria: Ştiri

adf_4956_0

Fericitul Vladimir Ghika în pelerinaj prin Eparhia de Cluj-Gherla.

Între 13 şi 24 martie 2014, moaştele Fericitului Vladimir Ghika, păstrate la Vicariatul Greco-Catolic de Bucureşti, se vor afla în Eparhia de Cluj-Gherla. Monseniorul Ghika va trece prin mai multe parohii ale Eparhiei, astfel încât credincioşii să se apropie în rugăciune în jurul Fericitului „Profesor de Speranţă” pentru a învăţa după exemplul vieţii sale iubirea de aproapele şi de Dumnezeu

Monseniorul Vladimir Ghika este cel de-al treilea martir catolic din România, mort pentru credinţă în perioada prigoanei comuniste, declarat Fericit de către Biserica Catolică, după Szilárd Ignác Bogdánffy (1911-1953; beatificat în 2010 la Oradea), episcop romano-catolic auxiliar de Satu Mare şi Oradea şi după János Scheffler (1887-1952; beatificat în Satu Mare 2011), episcop romano-catolic de Satu Mare.

De asemenea, a fost aprobată şi în 17 mai la Iaşi va avea loc beatificarea Episcopului Anton Durcovici, mort martir la închisoarea din Sighetu Marmaţiei, în 1951.

Pentru credincioşii greco-catolici o intenţie specială şi continuă de rugăciune este finalizarea cauzei de beatificare a Episcopilor greco-catolici morţi în faimă de martir: Valeriu Traian Frenţiu, Iuliu Hossu, Alexandru Rusu, Ioan Bălan, Ioan Suciu, Vasile Aftenie şi Tit Liviu Chinezu.

Fericitul Vladimir Ghika, precum şi ceilalţi Episcopii martiri şi mărturisitori ai credinţei, rămân pentru credincioşii catolici din România semne de speranţă, de întărire a credinţei şi modele de urmat în iubire, pentru a putea răspunde chemării lui Hristos: „Acestea vi le-am grăit, ca întru Mine pace să aveţi. În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea.” (Io 16,33).

ghika1

Pelerinajul cu moaştele Fericitului Vladimir Ghika, în Eparhia de Cluj-Gherla, se va desfăşura pe următorul itinerariu:

  • Joi, 13 martie – sosirea la Catedrala „Schimbarea la Faţă”, Cluj-Napoca
  • Vineri, 14 marie – plecare spre Biserica „Sf. Gheorghe”, Sângeorz-Băi
  • Duminică, 16 martie, ora 13.00 – plecare spre biserica „Sf. Anton de Padova”, Maieru
  • Luni, 17 martie, ora 12.00 – plecare spre biserica „Bunavestire”, Bistriţa
  • Marţi, 18 martie, ora 12.00 – plecare spre Catedrala în construcţie a „Martirilor şi Mărturisitorilor Secolului XX”, Piaţa Cipariu, Cluj-Napoca
  • Miercuri, 19 martie, ora 13.00 – plecare spre biserica „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”, Beclean
  • Joi, 20 martie, ora 13.00 – plecare spre biserica „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”, Dej
  • Vineri, 21 martie, ora 13.00 – plecare spre capela „Sfântul Iosif”, Gherla
  • Sâmbătă, 22 martie, ora 13.00 – plecare spre Catedrala „Schimbarea la Faţă” din Cluj-Napoca
  • Luni, 24 martie, ora 11.00 – plecarea Moaştelor spre Bucureşti

 

Andrea_Tornielli

Foto: Papa Francisc. Omul și păstorul – întâlnire cu jurnalistul Andrea Tornielli

Invitatul “Şcolii de rugăciune” din luna martie a fost jurnalistul şi scriitorul italian, Andrea Tornielli. Întâlnirea a fost onorată de prezenţa IPS Francisco-Javier Lozano, nunţiu apostolic în România şi Republica Moldova, a PS Cornel Damian, episcop auxiliar de Bucureşti, şi a Mons. Baudouin Biajila Muankembe, Secretarul Nunţiaturii Apostolice.

Scoala de rugaciune: Andrea Tornielli 28Scoala de rugaciune: Andrea Tornielli 27Scoala de rugaciune: Andrea Tornielli 26Scoala de rugaciune: Andrea Tornielli 25Scoala de rugaciune: Andrea Tornielli 24Scoala de rugaciune: Andrea Tornielli 23
Scoala de rugaciune: Andrea Tornielli 22Scoala de rugaciune: Andrea Tornielli 21Scoala de rugaciune: Andrea Tornielli 20Scoala de rugaciune: Andrea Tornielli 19Scoala de rugaciune: Andrea Tornielli 18Scoala de rugaciune: Andrea Tornielli 17
Scoala de rugaciune: Andrea Tornielli 16Scoala de rugaciune: Andrea Tornielli 15Scoala de rugaciune: Andrea Tornielli 14Scoala de rugaciune: Andrea Tornielli 13Scoala de rugaciune: Andrea Tornielli 12Scoala de rugaciune: Andrea Tornielli 11
Scoala de rugaciune: Andrea Tornielli 10Scoala de rugaciune: Andrea Tornielli 09Scoala de rugaciune: Andrea Tornielli 08Scoala de rugaciune: Andrea Tornielli 07Scoala de rugaciune: Andrea Tornielli 06Scoala de rugaciune: Andrea Tornielli 05
PicMonkey Collage

București – Rugăciune susținută pentru libertate, dreptate și pace în Ucraina

În spiritul dispozițiilor Preafericitului Cardinal Lucian, Întâi-stătătorul Bisericii noastre, toate comunitățile din Vicariatul de București sunt invitate, alături de păstorii sufletești, să continue a înălța lui Dumnezeu susținută rugăciune și jertfă pentru libertatea, dreptatea și pacea fraților ucraineni.

Unirea de rugăciune și comuniunea de jertfă a credincioșilor noștri greco-catolici sunt lucruri sfinte care – cum ne spun Isus și Maica Preacurată – pot schimba cursul istoriei, aducând convertirea inimilor, oferind rezolvare pe cale pașnică a problemelor care zguduie adesea în mod tragic istoria umană.

Inima Neprihănită a Maicii Sfinte să ne fie scăparea, aducând în suflete și în lume triumful binecuvântat al dragostei cerești a lui Isus, așa cum am fost asigurați la Fatima în 1917.

         +Mihai
vicarul Bucureștilor

PicMonkey Collage1

Andrei_Plesu

Andrei Pleșu, invitat la întâlnirile „Școlii de rugăciune” de la biserica Sf. Vasile cel Mare

În prezența unui numeros auditoriu, miercuri seara, 19 februarie 2014, la invitația PS Sale Mihai, Andrei Pleșu a fost oaspetele întâlnirilor „Școala de rugăciune”, la biserica greco-catolică Sf. Vasile cel Mare din strada Polonă.

Conferința domnului Pleșu – pentru prima dată în interiorul unui lăcaș de cult – a dezvoltat tematici legate de volumul său, Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste (Humanitas, 2012). La sfârșitul acestei întâlniri, dialogul care a urmat a fost moderat de decanul Facultății de teologie greco-catolică a Universității din Cluj-Napoca, pr. dr. Cristian Barta.

Andrei Pleșu a ales să-și structureze discursul în jurul temei surprizei, a faptului că exegeza parabolelor este întotdeauna marcată de neprevăzut, paradox și adevăruri care chestionează radical așteptările noastre. El a punctat astfel câteva aspecte metodologice menite a arăta complexitatea unui peisaj hermeneutic pe care, adesea, îl schițăm facil în tușe groase, simpliste. De pildă, exegeza alegorică a sfinților Părinți este indicată de autor ca o schemă clasică de împietrire a gândirii și de epuizare artificială a unui text: X este Isus, Y este Biserica, Z reprezintă ispitele; cazul este închis… putem trece la următoarea parabolă. Pe scurt, spune Pleșu, „când ai impresia că ai înțeles, de fapt n-ai înțeles nimic”. Parabola ascunde și dezvăluie în același timp, „vorbind despre ce nu știm în termenii lui ceea ce știm” (Parabolele lui Iisus, p. 77), mijlocind „ o corecție a dislocării generale, o re-situare convenabilă a celor din afară, o re-alocare a adevărului” (p. 49).

Interpretarea parabolelor în spațiul românesc suferă însă, înainte de lectura cuminte, tributară exclusiv Părinților, și de elementara problemă a traducerii. Andrei Pleșu a vorbit astfel pe larg despre imaginea „copilului” în Evanghelii, în fapt mult mai complexă decât clișeul purității celor mici. Printr-un nuanțat excurs filologic, autorul a arătat că în textul originar există patru termeni diferiți care în românește au fost toți traduși prin „copil”, dar care ar schița însă o imagine ambiguă, cu numeroase penumbre, a copilului. El poate însemna astfel „necopt”, „insuficient educat”, „dependent de altcineva”, iar abia în cel de-al patrulea termen, υἱός (huios), apare înțelesul pozitiv de „fiu”, filialitatea pe care și creștinul este chemat să o asume. Celebrul „lăsați copiii să vină la mine”, ar fi mai corect tradus: „Îngăduiți-le acestor ființe imperfecte, suferinde, să vină la mine”, „Iertați-le acest gest”, iar scena se încheie cu Isus punându-și mâinile pe ei, binecuvântându-i, gestul pe care el l-a mai făcut doar asupra bolnavilor…

Isus nu era un tip amabil, drăguț, ci adeseori aspru, imprevizibil, radical. El a sfidat așteptările contemporanilor și este mereu surprinzător și pentru cititorii moderni ai Evangheliilor. Traducerile pioase ignoră, de pildă, faptul că acolo unde citim „nebun”, se vorbește de fapt de un om prost, nătâng, (v. pilda fecioarelor… „nebune”) iar acolo unde găsim „înțelept/înțelepciune”, ar trebui să citim „pragmatic”, „rațional”, „cu capul pe umeri”. Discursul lui Andrei Pleșu nu a fost în sine provocator pentru simplul fapt că a pus în evidență caracterul intrinsec provocator al Evangheliilor și figura infinit misterioasă a lui Isus din Nazaret.

Întrebările ulterioare i-au dat ocazia autorului să-și mărturisească perplexitatea și în fața altor probleme filosofico-teologice pe care adesea le expediem cu catehismul în mână: putem spune că, având atât de multe lucruri terifiante și absurde, natura este o creație perfectă? S-a tranșat oare problema eternității iadului? Este Spiritul Sfânt „regional”, limitat în acțiunea Sa de limitele Bisericii vizibile?

Un discurs caracterizat în primul rând de tinerețe: Pleșu observă la un moment dat că apostolii erau, în esență, o gașcă de tineri care au schimbat lumea din temelii. Și un discurs ce se deschide spre mister, spre disponibilitatea de a te pune în discuție, de a fi uimit și de a pune întrebări. Spre curajul de a spune, citându-l pe Chesterton, că niciun sentiment nu și-a ascuns Isus… cu o singură excepție, în acele retrageri bruște pe munte: veselia.

„Școala de rugăciune” este un parcurs de nouă întâlniri lunare, din octombrie până în iunie, dedicate ipostazelor mărturiei creștine în veacul contemporan, propuse începând cu anul 2008. Anul acesta tematica se axează pe mărturia unor personalități ale cetății creștine, care prin activitatea și scrierile lor au amplificat sensul clasic al vieții în Hristos, oferind noi abordări ale spiritului Evangheliei în existența celor credincioși.

Alin Vara

1613789_10202458154962560_841214606_n

Inima mare, plină de omenie a Papei Francisc – Prezentare de carte la București

Prezentarea traducerii cărții Sfântului Părinte Papa Francisc, Convorbiri cu Jorge Bergoglio,  de Francesca Ambrogetti și Sergio Rubin de la librăria Humanitas – Cișmigiu de miercuri seara, 5 februarie 2014, a fost o întâlnire marcată de carisma formidabilă a noului Papă în prezența a mai bine de o sută de participanți.