vicariatul greco-catolic de bucuresti

Arhive: creștin ortodox

oikoumene_logo_black

Cuvânt de binecuvântare a PF Cardinal Lucian Mureșan pentru Octava de rugăciune pentru unitatea creștinilor, 18-25 ianuarie 2013.

Frați creștini,

Inspirat a fost aleasă tema acestei Octave de rugăciune pentru unitate din proorocul Miheia. Acest sfânt proroc, sărbătorit de Biserica de tradiție bizantină la 14 august, în ajunul sărbătorii Adormirii și ridicării cu trupul și cu sufletul la cer a Maici Domnului, contemporan cu proorocul Isaia, a fost un mustrător pentru oamenii care îl părăsiseră pe adevăratul Dumnezeu și care s-au abătut la închinarea la idoli, dedându-se la fapte nedemne. Mutând starea de atunci a poporului ales, la starea actuală a noastră, noul popor al lui Dumnezeu, răscumpărat cu un preț atât de mare, oare nu merităm, la fel ca cei de demult, o aspră mustrare? „Poporul Meu! Ce ți-am făcut și cu ce te-am împovărat? Răspunde-mi! Eu sunt Cel care te-am scos din țara Egiptului și din casa robiei te-am răscumpărat” (Miheia 6,3-4). Aceeași expresie a umilinței lui Cristos-Dumnezeu o cântă Biserica în slujba Vinerii celei mari, cu același scop mântuitor, de a aminti credincioșilor cât L-a costat pe El mântuirea noastră, cât de mare este dorința Lui pentru ca toți să fie în unitatea credinței, în mărturisirea împreună a aceluiași Crez și în împărtășirea acelorași Sacramente.

Maini în rugăciune

Octava de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor – București, 18-25 ianuarie 2013

„Cu ce mă voi prezenta în fața Domnului?” (Mih 6, 6-8)

Vineri,8 ianuarie, ora 16.00 – Catedrala Patriarhală (aleea Mitropoliei)

Cuvânt de învăţătură: Biserica Armenească

Sâmbătă, 19 ianuarie, ora 17.00 – Biserica Armenească (str. Carol I, nr. 43)
Cuvânt de învăţătură: Biserica Evanghelică Luterană

Duminică, 20 ianuarie – în comunitățile proprii

Ridicarea din Iad a protoparintilor Adam si Eva (m. Rupnik)

Cu privire la un anumit tip de emoție determinată de „navigarea în rețea”

București, 31 august 2012

Dragi prieteni care credeți în bunul simț ca virtute,

Scriu aceste rânduri pentru a vă îndemna la seninătate, chiar dacă, a fi parte din societatea românească vă obligă de cele mai multe ori la un exil interior. Lupta noastră în această viață este una sufletească, adică împotriva răului și a îngerilor săi, împotriva pierderii stăpânirii de sine. A cultiva discernământul și recunoașterea voinței lui Dumnezeu peste noi nu este însă o nevoință evidentă pentru toți și Hristos o spunea deja cu tristețe primelor comunități întemeiate pe apostoli.

Constatați, desigur, cu „emoție” preocuparea exclusivistă a unor cercuri, prin blog-urile „creștine” postate în rețea, care nu suportă altă formă de exprimare confesională decât a lor. Pentru aceștia, libertatea de opinie pare să fie un semn al demoniacului care lovește nimic altceva decât Biserica lor. Ar trebui să le cerem scuze pentru că ne mai rabdă pământul. Necazul este că, dincolo de frustrările ăstor domni, se recunoaște acel mesianism care tinde să aibă patronatul unei puteri convenabile. Nu ne mai mirăm atunci, răsfoind istoria, de ce idealul politic dorit de aceștia este mâna forte a șefului carismatic care, protejându-și puterea, înăbușă orice opinie, dar și acelora care pun în discuție statutul privilegiat al unui cult care-i slujește într-o perfectă manieră sacră interesele, ba chiar și influența internațională. Și totul devine Pronie.