vicariatul greco-catolic de bucuresti

Arhive: Pastorale

sacre_coeur002

Hristos a înviat!

Iubiți credincioși,

Dacă L-am întâlnit cu adevărat în credință pe Cel înviat, fața și atitudinile vieții noastre vor grăi de la sine. Existența noastră va fi strălucirea lui Hristos, Cel înviat a treia zi. De aceea, măreția Bisericii și a misiunii sale nu stă în arcurile de triumf pe care le oferă puterea lumească, ci în putința de a fi ca Hristos, prin har, în pacea unui apostolat care readuce mereu în fața conștiințelor valoarea lucrului bun, făcut din inimă, cu generozitate.

Blazon PS Mihai

A muri și a învia

A muri și a învia  nu este o simplă figură de stil literar, ci o realitate a vieții de zi cu zi. Știm din experiență că orice schimbare presupune întotdeauna o renunțare, o mică moarte, un mic abandon. Avem aici un sens interior al cuvântului „moarte” atunci când prin renunțări sau goliri de sine creștem sufletește în favoarea unor experiențe care, cu toată duritatea lor, ne maturizează.

            Sfintele Paști sunt o trecere dinspre moarte spre viață cu Hristos și devin astfel ocazia extraordinară de a medita la lucrurile vieții care ne schimbă. Cine își trăiește cu adevărat viața poate constata că trebuie să moară de multe ori pe parcursul trecerii timpului. Crucile vieții, arătându-ne partea goală a paharului, ne-o arată de fapt pe cea plină: ce anume este valid și cu adevărat important în noi. Dacă atitudinile creștine ni se rezumă la bunele obiceiuri transmise din generație în generație printr-un univers exterior, exclusiv tradițional, nu ne va fi ușor să recunoaștem într-un eșec evident darul providențial al descoperirii calității. „Frecventându-l” pe Dumnezeu și citind Evanghelia ca pe cuvântul său viu, prietenesc, de la suflet la suflet, vom rămâne surprinși de cât bine se va umple astfel viața noastră.

Mikhail Nsterov - Invierea lui Hristos, sfârșitul anilor 1890

Rânduiala Sfintelor Slujbe în Săptămâna Mare 2012 – la biserica Vicariatului „Sf. Vasile” – str. Polonă 50

Luni, 9 aprilie

 orele 18,00 – Liturghia Darurilor Înainte sfințite

Marţi, 10 aprilie

orele 18,00 – Liturghia Darurilor Înainte sfințite

Miercuri, 11 aprilie
 orele 18,00 – Liturghia Darurilor Înainte sfințite

Joia Mare, 12 aprilie
orele 9,00 -Vecernie cu Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile
orele 18,00 – Slujba Deniilor – 12 evanghelii

Vinerea Mare, 13 aprilie
orele 12,00 – Ora a IX-a şi așezarea Epitafului
orele 18,00 – Prohodul Domnului

La ieslea Viflaimului

Salutul Preasfințitului Mihai de Crăciun

„Venit-ai din Fecioară… tu însuți, Domnul cel întrupat”

Iubiți credincioși,

La ieslea Viflaimului nu se spun multe cuvinte. Toți cei care ajung acolo pot contempla tăcerea neajutorată a lui Dumnezeu făcut Prunc și înțeleg că Cerul nu le așteaptă vorbele, ci atitudinile și viața. Viața lor încredințată Domnului vorbește cel mai bine în dialog cu Cerul: lauda pentru îngeri, bucuria pentru păstori, pentru magi străduința de a cunoaște. Isus – care va trebui să învețe să vorbească limba noastră – ne mai află dispuși să dialogăm cu El prin viața scrisă de credință?

Calea spre bucuria deplină

Dragi credincioși,

Calea spre bucuria deplină

Calea spre bucuria deplină

În cuvântul de rămas bun, adresat ucenicilor înainte de arestarea sa, Isus vorbește, da, despre bucurie. Este impresionant să auzim, înainte de pătimirea și moartea sa, un cuvânt despre bucuria lui, bucurie promisă deplină tocmai celor care îl vor lăsa singur peste puțin timp. Flatați de confidențele directe ale Cinei, apostolii caută să-și declame credința întru El chiar dacă neliniștea pune stăpânire pe inimile lor. Domnul le anunță însă fără ascunzișuri gravitatea încercării care bate la ușă: Acum credeți? Iată vine ceasul, și a venit, ca să vă risipiți fiecare la ale sale și să mă lăsați singur. Dar nu sunt singur pentru că Tatăl este cu mine(Ioan 16, 32).

Bucurie și caznă. În pragul Pătimirii Isus nu are intenția de a-și deprima ucenicii, ci le oferă cheia de a urma calea începută de El: ca întru Mine pace să aveți. În lume necazuri veți avea, dar îndrăzniți. Lumea am biruit-o Eu (Ioan 16,33). Va fi luat dintre ei, dar îl vor vedea iarăși: se va bucura inima voastră și bucuria voastră nimeni nu o va lua de la voi. Și în ziua aceea nu mă veți întreba nimic (Ioan 16, 23). Este anticiparea revederii din ziua Învierii când niciunul din ucenici nu va îndrăzni să-l întrebe ceva. Cuprinși de stupoare se vor bucura fără glas de prezența Celui Înviat și de primele sale cuvinte: Pace vouă! care le aduce iertarea pentru lașitatea și temerea lor.