vicariatul greco-catolic de bucuresti
  • A A A
  • „Lumina împărtășită luminează mai puternic”

    p1090482

    Copiii din parohia bisericii Vicariale „Sfântul Vasile cel Mare” din capitală și în acest an pregătind primirea Nașterii Domnului au prezentat în fața întregii comunități o scurtă piesă intitulată: Lumina împărtășită luminează mai puternic.

    Micii actori, deja la a treia experiență, au reușit prin naturalețea lor copilărească să transmită celor prezenți un mesaj pentru viața de credință a oricărui creștin: putem să ne declarăm creștini, putem să ne lăudăm că avem credință, dar dacă nu o mărturisim în viața de zi cu zi atunci ea este lipsită de valoare.

    Sfântul Iacob tocmai în acest sens ne întreabă pe fiecare dintre noi: Ce folos, fraţii mei, dacă zice cineva că are credinţă, iar fapte nu are? Oare credinţa poate să-l mântuiască? (Iacob 2,14). Și tot Sfântul Iacob ne răspunde la întrebarea de mai sus, precizând importanța faptelor în viața de credință: Tu ai credinţă, iar eu am fapte; arată-mi credinţa ta fără fapte şi eu îţi voi arăta, din faptele mele, credinţa mea (Iacob 2,18).

    Stăpânul, din povestea pusă în scenă de copii, la începutul povestirii refuză să-l lase să se încălzească pe păstorul animalelor sale în casa sa. În casa stăpânului se afla o masă pe care era așezată o cruce, semn al botezului lor, totuși refuzul acestora arată că ei sunt creștini doar cu numele.

    Plecarea păstorașului și a tuturor animalelor, care-l urmau, îl determină și pe stăpânul casei să meargă în căutarea lor, dar viscolul îl face să strige disperat după ajutor; zărește o stea strălucitoare și cu ultimele puteri merge spre o peșteră. Ajuns acolo îl vede pe păstor alături de toate animalele așezați în jurul unei mame cu un prunc în brațe.

    Privirea blândă a Pruncului și a mamei acestuia produc în viața stăpânului convertirea la o viață cu adevărat creștină. Întorși acasă stăpânul casei îi invită pe păstor să intre spunând: Vreau să împart căldura cu tine. Pentru că doar dăruind vei dobândi și pentru că Nașterea Domnului trebuie mărturisită față de aproapele.

    Ne pregătim de sărbători făcând curățenie în casele noastre, stând ore în șir la cumpărături pentru a avea o masă îmbelșugată, împodobind bradul în așteptarea lui Moș Crăciun, dar uităm esențialul. Uităm să-I facem loc Pruncului în sufletele, viețile și familiile noastre. Uităm că viața trebuie să se schimbe ca astfel Hristos să se nască în peștera tainică a sufletelor noastre. Atunci vom crede cu adevărat, vom fi cu siguranță mai buni unii cu alții, iar credința noastră va fi mărturisită prin fapte.

    Atunci credința noastră va fi viața noastră, precum spunea Episcopul martir Iuliu Hossu, nici nu va fi o haină pe care o schimbăm cum afirma Vasile Aftenie, arhiereul care și-a dat viața pentru credință, aici, la București.

    Felicitări micilor actori și familiilor binecuvântate din care provin. Tuturor Sărbători Fericite cu Pruncul Isus în suflete!

    Subdiacon Zamfir Ioan RUSU

    Print Friendly