vicariatul greco-catolic de bucuresti
  • A A A
  • Mesajul de Crăciun al PS Mihai

    Vicariat Bucuresti

     

    Salutul către credincioși al PS Sale Mihai

    Un Prunc înfășat și pus în iesle – Păstorul cel mare al lui Israil

    Iubiți credincioși,

    Marii oameni ai Casei lui Israel și-au început misiunea ca simpli păstori. Nu la întâmplare imaginea păstorului este folosită și de profeți în prevestirile despre Mesia. La Viflaim prezența păstorilor ne descoperă adevăruri aproape uitate. Erau niște oameni extrem de simpli, adevărați ciobani. Ritmul vieții lor era dat de legea turmei, nu numai că erau fără cunoaștere, dar mai ales, după legalismul vremii, neputând respecta sărbătorile, erau considerați păcătoși. Și totuși ce turmă putea reveni la staul fără prezența devotată și de bun simț a unui păstor care își riscă viața pentru oile sale în căile pustiului!

    La Viflaim păstorii au mers pentru a-l recunoaște pe Dumnezeu ca pe unul de-al lor, Păstor. Hristos devenea în acest fel pentru ei „Sărbătoarea celor fără sărbători” – cum o spune și un vechi cântec ardelenesc de pelerinaj. Fiul Tatălui trebuia așadar să adune oile pierdute sau împrăștiate ale casei lui Israel, ocazie pentru celebrarea împăcării și bucuriei mântuirii, în sărbătoare.

    Dragi credincioși,

    La ieslea lui Isus mergem și noi pentru a regăsi turma Tatălui. Pentru a învăța bucuria de a fi împreună în credință și rugăciune. Ca oameni simpli, a căror bucurie pornește de la iertarea și vindecarea pe care Dumnezeu o așează în Biserică – prin și din profunda atitudine de a fi împreună. Nu-l căutăm pe Isus din interes, pentru simplele noastre temeri sau probleme, dar nici nu încercăm să fim consecvenți binelui doar fiindcă ne este teamă să nu fim pedepsiți. Chipul Pruncului ne spune că iubirea lui Dumnezeu nu are rețineri.

    Crăciunul, deși ne dezvăluie adevărul neputinței, ni-l arată pe Dumnezeul cel atotputernic. În primul rând, să nu ne lăsăm atinși sufletește de tulburarea acestor vremuri. Totul trece! Întâia și cea mai serioasă recesiune nu este grija zilei de mâine, ci sărăcia atitudinilor morale și zgârcenia cu care ne raportăm unii față de alții. Nu putem construi împreună trăirile creștine fără un efort de fidelitate la legea Domnului în viața personală. Disponibilitatea de a ne lăsa înfruntați de prezența celuilalt este singura atitudine care permite unui grup de oameni ce se pretind credincioși să arate viața lor drept o comunitate. Mai întâi printr-un voluntariat al bunului simț și apoi printr-o însuflețire consecventă de a crește împreună în clipe adesea dificile.

    Maica Domnului și Sfântul Iosif s-au deschis planului Cerului, dar mai întâi au trebuit să învețe să renunțe la înțelegerea lor despre viață, despre lucrarea Cerului, ba chiar la modul în care îl cunoșteau pe Dumnezeu. De aceea și pentru noi, orice apropiere de Domnul dacă este adevărată, ar trebui să ne imprime în inimi o eliberare evidentă de noi înșine, dar mai ales de ceea ce am învățat să numim prea repede siguranța noastră.

    Dragi credincioși,

    De Crăciunul acestui an, la București, încheiem Anul Jubiliar al Centenarului bisericii vicariale „Sfântul Vasile”. Cu toții am încercat să ne concentrăm atenția interioară pe credință și pe chipul Bisericii noastre ca și comunitate. Cu spirit de recunoștință față de Dumnezeu, în luna mai, am deshumat osemintele episcopului Vasile Aftenie spre a le depune în biserică cu evlavie și reculegere. Am meditat apoi împreună că mersul la biserică nu este atât un confort personal, cât mai ales loialitate. Loialitatea față de confesiunea, credința și mărturia înaintașilor. Aceasta nu este un capriciu, ci realitatea binecuvântată prin care avem o istorie vie și o zestre a valorilor de familie. Prin puterea harului care a permis prețul de viață pentru a conserva credința și apartenența noastră.

    Chipul Bisericii depinde așadar de asumarea unui spirit comunitar din partea tuturor. Asta înseamnă că începem prin a renunța spre a putea câștiga mai târziu, bineînțeles, în primul rând din punct de vedere sufletesc.

    Iubiți credincioși, dragi prieteni,

    Figura blândă a Pruncului Isus să ne înmoaie inimile pentru a-l urma nu numai pe culmile bucuriei, alături de îngeri, dar și în fuga spre Egipt, în toate peregrinările pe care le-a făcut și care ne vor ține și pe noi legați de Inima lui preasfântă și îndurătoare.

    Tuturor gânduri bune, binecuvântare și pace! Nașterea Domnului și întreg Noul An 2011 să vă fie spre mântuire și spre o nouă trăire de fidelitate în Biserica noastră!

    † MIHAI

    Episcop, vicar al Bucureștilor

    Print Friendly